... in recunoastere

Inca putin si se face 1 an de cand am intrat in campul muncii. Sincer sa fiu, ma simt batran cand ma gandesc la asta ... nu m-am gandit in timpul scolii sau al facultatii ca timpul liber poate sa fie asa de pretios si asa de putin dupa ce termini cu toate scolile.

Intr-un final am zis ca-i cazul sa iau o pauza si sa-mi reincarc bateriile ... primul pas, cererea de concediu, al doilea pas facutul bagajelor :P
Destinatie: Muntii Apuseni, asa prin apropiere ... fiecare cum poate

7 tineri, ambitiosi ... in cazul meu ambitios, dar cam lipsit de forma fizica :)) si-au facut bagajele (unele mai grele decat altele) si au luat primul tren dupa terminarea programului de lucru catre halta Bologa.
Dupa o calatorie de 1h:30 min cu personalul, am ajuns in halta ... ne-am mobilizat si ne-am pornit la drum. Chiar si pe drum drept bagajul isi facea simtita prezenta, zici ca purtam tot magazinul dupa mine :))

Prima provocare din acest weekend (si sa simt la sfarsit ca a fost si cea mai usoara :P ) a fost urcarea catre cetate. In niciun fel n-as fi ratat aceasta ocazie si oricine trece prin zona trebuie sa vada aceste ruine (pacat ca nimeni nu se arata interesat de exploatarea ca si punct turistic a acestei cetati)

Cetatea Bologa

Cetatea Bologa în anul 1319 apare pentru prima dată în acte oficiale, şi a fost construită cu rol de supraveghere a drumului care ducea de la Oradea în Ardeal. După toate probabilităţile a fost construită în sec XIII ca şi cetate regală. Rege Ungariei, Sigismund de Luxemburg, după semnarea trataului de alianţă împotriva turcilor, în 1399 atribuie domnitorului Ţării Româneşti cetăţile Bran şi Bologa. Cetatea o perioadă lungă de timp oferă în caz de pericol loc de refugiu pentru locuitorii zonei. În sec. XVII-lea, când Oradea este ocupată de turci, capătă o impotanţă mai mare, fiindcă a îngreunat viaţa tâlharilor, şi încasatorilor de tributuri. Drept urmare sultanul a dat ordin pentru demolarea cetăţii, ordin ce nu a fost executat. În final cetatea a fost distrusă de lobonţi prin explozie. Nu a rămas în picioare numai un colţ al zidului de apărare cu turnul, care se văd şi astăzi

Am fost, am urcat, am transpirat, dar a meritat ... urmatoarea oprire, Tranis.