In umbra marelui ... ego

Fie ca suntem adolescenti, adulti, cu totii cred ca am avut la un moment dat parte de o discutie mai aprinsa cu ai nostrii, fie ea la un pahar de bere, fie dupa o cearta ... discutie normal despre vremurile de mult apuse, cat de mult s-a schimbat lumea de atunci, ce generatie de prunci s-a format, cat de putin inseamna in ziua de azi sa fi om.

M-am mai contrat cu a mei,mult le-am mai tinut pe ale mele in „tinerete”. Adevarul ii ca ei nu prea pot realiza cu ce se mananca zilele de azi (dpdv al unui tanar), dar pot sa-si faca o parere mult mai obiectiva la cat de norocosi suntem fata de ei :) ... si culmea, nici nu realizam cat de multa dreptate au.Sincer sa fiu nici eu nu-i mai inteleg ... totul se misca mult prea repede si incep sa raman in urma, multe lucruri mi se par chiar exagerat de greu de inteles.

Timpul te face mai intelept, tind sa cred ca ii mare sambure de adevar in treaba asta. Cine stie , poate intr-un viitor mai apropiat "tineretul" din ziua de azi o o sa stie sa aprecieze cu adevarat de ce au parte. Chiar daca nu-i tot timpul suficient, am uitat sa ne mai gandim si la urmatoarea problema "se poate si mai rau". Ii foarte usor sa urlii si sa te plangi ca nu-ti este bine, dar din moment ce tu nu faci absolut nimic in privinta asta inseamna ca te multumesti cu starea in care te aflii.

Sarim oricum peste lectiile de viata, cum sa ne comportam sau alte chestii, fiecare-si traieste viata asa cum vrea (si asa-i la moda vorba asta),dar fiecare actiune are si un efect si trebuie sa tinem cont de treaba asta.

Vreau sa subliniez sacrificiul facut de unele persoane cunoscute, altele mai putin cunoscute, altele poate chiar parintii nostrii ... iar versurile acestei piese spun multe despre ce a fost. Poate reusim sa intelegem si noi unele probleme care au fost, sa gandim de doua ori orice lucru inainte sa judecam .
Inca suntem mici si nimeni nu-ti poarta de grija daca stai cu mainile-n san si nu faci nimic .

Stau singur si ma-ntreb
De ce-am plecat de-acasa
Sa fie blestemul
De veacuri ce ne-apasa

Caci n-am gresit cu nimic
Doar cat am patimit
Hulit am fost fara rost
De cei ce i-am iubit
...

Am asteptat infrigurat
Sa ma intorc 'napoi
M-ati judecat, condamnat,
Dar cine sunteti voi?

Caci timpul nostru s-a scurs
In umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare
Astazi doare sarutul pe obraz

Dar dati-mi viata 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de doi ani de pribegie
Inc-o mie dulce-a mai ramas
...

Un gand subit, nerostit
Ma-ncremeneste-n loc
Ce-am asteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat

Dati-mi viata n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de voi
Prieteni de betie
Dintr-o mie cati au mai ramas

Si timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratïsare
Astazi doare sarutul pe obraz

(Phoenix - In umbra marelui URS(S) ) ... continuare, mai incolo.